Despre RECUNOŞTINŢĂ

Recunostinta articol blog

Am citit despre recunoştinţă şi despre efectele ei acum foarte mult timp, dar am început s-o practic zilnic acum 3 ani şi jumătate după seminarul „Milionaire Mind Intensive” cu T. Harv Ecker.

Am primit de la Harv un caiet cu file pentru 90 de zile numit „90 Day Wealth Conditioning Program” (Programul de 90 de zile de condiţionare pentru bogăţie). Una din tehnicile din caiet este practicarea recunoştinţei.

Această tehnică însemnă să faci o listă scrisă cu cel puţin 10 lucruri/persoane pentru care eşti recunoscătoar/recunoscătoare că există acum în viaţa ta şi să spui în câteva cuvinte şi de ce. Pot să fie lucruri simple, ca de exemplu că eşti recunoscător/recunoscătoare  că un coleg ţi-a zâmbit şi asta ţi-a făcut ziua mai frumoasă sau că eşti recunoscător/recunoscătoare  că ai ochii sănătoşi ceea ce îţi permite să te bucuri de frumuseţea florilor.

După ce au trecut cele 90 de zile şi caietul primit de la Harv s-a terminat am folosit caiete cu foi veline ca să continui exerciţiile (întâmplarea face că am moştenit un teanc de astfel de caiete de la o firmă la care am lucrat). În cei 3 ani şi jumătate (peste 1250 de zile) au fost şi zile în care nu am scris în caiet. În total cred că vreo 90-100 de zile. În schimb, atunci când plecam de acasă luam caietul cu mine. Indiferent de cât de grea era ziua, nu adormeam până când nu bifam toate exerciţiile pe care Harv mi le-a recomandat să le fac zilnic în mai 2011.(Ca amuzament, practicam exerciţiul VAKS – cei care au fost în workshop-ul „Atrage Abundenţa” ştiu despre ce e vorba – în concediu, dimineaţa pe plajă până să apară ceilalţi turişti).

Exerciţiul de exprimare a recunoştinţei în scris face parte din tehnicile pe care le promovez în workshop-ul „Atrage Abundenţa”.

În programul de coaching pe care îl susţin le cer participanţilor să practice acest exerciţiu încă din prima zi de coaching.

Ca urmare a acestei experienţe iată perspectiva mea asupra practicării recunoştinţei:

RECUNOŞTINŢA este o tehnică de re-conectare la energia iubirii. Ca orice tehnică, pentru a avea rezultate, trebuie practicată zilnic. Dacă o practici doar câteva zile o să te simţi mai bine, într-adevăr, dar doar atât. Practicarea sporadică a recunoştinţei e ca şi mersul la sala de sport doar după Paşte şi după Crăciun, când ai mâncat prea mult şi vrei să dai jos din kilograme.

Repet ideea de mai sus, pentru că e foarte importantă: scopul practicării RECUNOŞTINŢEI este re-conectarea cu Divinitatea. Un efect secundar al practicării recunoştinţei chiar şi pe termen scurt este că te vei simţi mai bine. Vei hrăni cu energie lucrurile bune din viaţa ta şi asta va amplifica sentimentul tău de „bine”. Doar că fiecare persoană are un „termostat” setat pe o anumită valoare şi pentru „starea de bine” (la fel cum are setat un termostat pe venitul lunar, sau pe excedent). Acest „termostat” simte că te simţi mai bine decât de obicei şi atunci, ca să revii la setarea iniţială, o să declanşeze în viaţa ta acţiuni prin care tu să-ţi diminuezi această stare de bine.

Dacă atunci când faci acest exerciţiu nu te re-conectezi la emoţia iubirii, atunci rămâne doar o listă pe hârtie. Şi chiar asta va fi la începutul practicării tehnicii. Pentru mine a fost destul de mult timp doar o listă pe hârtie. Semnul că te-ai re-conectat la Divinitate este că îţi vor da lacrimile. John Demartini, unul din profesorii care apar în filmul „The Secret” spune că în fiecare dimineaţă coboară din pat doar după ce are lacrimi de recunoştinţă în ochi pentru binecuvântările de care are parte. La începutul practicării tehnicii e posibil să nu-ţi iasă conectarea. Exersând zilnic o să ajungi să simţi această emoţie a iubirii necondiţionate şi o să simţi lacrimi în ochi.

Dacă seara, înainte să adormi, atunci când practici acest exerciţiu te gândeşti „Eu pic de somn şi stau acum să fac această listă” atunci tehnica nu doar că nu funcţionează, dar e şi contra-productivă. Pentru că în loc să te conectezi la o emoţie poziţivă declanşezi în tine sentimentul de frustrare că pierzi timpul. Frustrare vibrezi, frustrare primeşti. Multiplicat.

La început practicării lista trebuie să fie scrisă. Motivul este că subconştientul (locul emoţiilor) se exprimă prin corpul fizic, la fel cum corpul fizic are nevoie de subconştient ca să-l pună în mişcare. Mişcarea fizică a instrumentului de scris pe hârtie influenţează subconştientul mult mai puternic decât o listă parcursă doar mental. Acest mecanism este, de altfel, şi explicaţia pentru care obiectivele scrise pe hârtie au şanse mult mai mari să se îndeplinească în comparaţie cu obiectivele care sunt doar gândite. Actul mecanic al scrisului impregnează subconştientul mult mai puternic decât un simplu gând. Pe măsură ce practici această tehnică şi ai reuşit să te re-conectezi la sentimentul iubirii, nu mai e nevoie să faci lista scrisă. Re-conectarea va fi declanşată de simpla enumerare mentală a lucrurilor/persoanelor pentru care eşti recunoscător/recunoscătoare.

Odată ce stăpâneşti tehnica şi avansezi pe calea re-conectării o să-ţi dai seama că şi lucrurile „negative” din viaţa ta merită să primească recunoştinţa ta. Pentru că aceste lucruri „negative” sunt de fapt binecuvântări ascunse care te ajută să treci la următorul nivel. În cazul meu, falimentul de acum 7 ani a fost cel care m-a pus pe această cale. Lupta de a face faţă provocărilor financiare m-a adus acum să le ofer celor care experimentează aceleaşi provocări o abordare şi câteva instrumete care să îi ajute.

Cel mai intens sentiment de recunoştinţă o să-l simţi atunci când îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru recompensa pe care o primeşti atunci când manifeşti harul pe care tot El ţi l-a dat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *